Comentariu al operei "DAAAAAAAA"

Scris de **KiMO** Mier Iun 13, 2012 8:09 am

DAAAAAAAA

de Aristotel12

Tema operei este agonia interioara pe care naratorul o resimte in conversatia cu personajul omniscient cu caracter fantastic, soarele.

Titlul operei este alcatuit dintr-o afirmatie, fiind prezente 8 litere de "A", ceea ce poate semnifica pendularea sentimentelor naratorului de la o fatada a realitatii iluzorii la alta.

Modul de expunere predominant in opera este dialogul, dar apare, de asemenea, si descrierea zilei insorite.

Opera debuteaza prin descrierea unei atmosfere calde, linistite, relaxante pe care autorul o percepe a fi "frumoasa", dar in acelasi timp, utilizarea verbului la trecut "era" semnifica trecerea in timp si generalizarea spatiului in text. Naratorul incearca la inceput sentimente de disperare, agonie, prin adjectivul "frumoaso" incercand sa isi exprime adevaratele sentimente fata de un obiect neanimat. Soarele este personificat si prezentat ca un ideal al perfectiunii feminine in viziunea naratorului, obiect animat care pare sa adopte o atitudine obisnuita, fireasca fata de receptorul conversatiei. Desi atmosfera ezitanta pare sa trimita cititorul intr-o realitate exterioara fixata, incetul cu incetul, soarele capata o semnificatie duala, devenind acum un motiv de tranzictie in dialogul celor doi, ba chiar acceptand sa poarte in continuare o conversatie care pare a fi aproape normala. Opera se incheie brusc si direct prin verbul la viitor "va urma", creand o atmosfera tensionata de suspans si lasandu-l pe cititor "suspendat", cu o stare de confuzie si incertitudine. Prezenta afirmatiilor "DAAAA" in fiecare replica poate semnifica asemanarea celor doi protagonisti, dar si elementul de legatura intre lumea reala si cea halucinanta.

In concluzie, opera este una fantastica, fiind prezente motivul luminii, dar si al disperarii, indicii de timp si de spatiu fiind prezentati ambiguu, autorul reusind sa redea o stare ezitanta si chiar si frustranta cititorului in final.